DERMATOFIBROMUL

Formatiunile tumorale cutanate (de lanivelul pielii) ridica reale probleme in momentul diagnosticarii din cauza varietetii acestora precum si atitudinii teraputice diferita dictata de tipul celular dominant. Fara a se delimitata de aceasta tipologie, dermatofibromul este o formatiune tumorala benigna deci cu evolutie locala care insa ridica mari probleme in momentul diagnosticarii. Dificultatea rezida din asemanarea acestuia cu o multitudine de alte formatiunii tumorale tegumentare a caror evolutie este marcata de complicatii locale si la distanta.

RISCUL de aparitie a dermatofibroamelor este crescut la pacientii cu traumatisme repetate ale extremitatilor, nu rare fiind cazurile in care pacientii asociaza aparitia acestora cu intepaturi de insecte si lovituri de mica intensitate. Chiar daca s-a demostrat ca incidenta dermatofibromelor este crecuta la acesti pacienti nu trebuie neglijata si componenta genetica in aparitia acestor tumorete.

DIAGNOSTICUL se realizeaza prin examinarea riguroasa a tumoretei, interpretarea contextului clinic al aparitiei acesteia si prin efectuarea examinarii histo – patologica in urma exciziei. Farad oar si poate aspectul locala al tumorii si istoricul evolutiei acesteia ne orienteaza in stabilirea dagnosticului dar certitudinea este oferita de examinarea anatomo-patologica si identificarea celuleor modificate.

TRATAMENTUL consta in excizia dermatofibromului si trimiterea piesei de excizie (tumorii) catre laboratorul de anatomie patologica pentru examen histo-patologic de tesut. Dimensiunile reduse ale acestor tumori permit realizarea unei excizii eliptice limitate, defectul restant fiind inchis prin sutura intradermica sau in cele mai multe cazuri prin utilizarea unor benzi adezive de tip (Omnistrip). Interventia chirurgicala se realizeaza cu anestezie locala, pacientul putand sa paraseasca spitalul la ceteva ore de la terminarea interventiei chriurgicale. In functie de localizare firele de sutura sau benzile adezive sunt indepartate la 7 zile postoperator in cazul tumoretelor faciale (rar) sau la 14 zile pentru celelalte regiuni anatomice.

CICATRICEA postoperatorie este de mici dimensiuni, lungimea acesteia fiind influentata de dimensiunile dermatorfibromului, regiunea anatomica implicata precum si de particularitati individuale  ce tin de capacitatea de regenerare a pacientului. In cele mai multe cazuri cicatricea postoperatorie are o lungime de cinci pana la zece mm si latimea de un mm, fiind deseori greu vizibila cu ochiul liber.

RECOMAND excizia precoce a dermatofibroamelor din cauza tendintei de crestere progresiva a acestora prin urmare si a cicatricei postoperatorii precum si pentru realizarea examinarii histo-patologice fara de care diagnosticul de certitudine nu poate fi realizat.